Cetatea Zânelor, destinatia perfectă pentru o drumeție ușoara
Acum ceva vreme auzisem de o cetate în care, legenda spune că ar fi locuit Ileana Cosânzeana. În urma căutarilor am aflat că este în Covasna și că este o fortificație de pe vremea dacilor.
Cale de acces către Cetatea Zânelor
Se ajunge foarte usor la ea. Din orașul Covasna urmăriți indicatoarele sau, pentru o și mai bună precizie apelați la Google Maps. Din centrul orașului sunt cam 6-7 km până la locul în care lăsați mașina. Pe drumul forestier pe care o să urcați o să găsiți o bariera și un indicator care avertizează că este interzis accesul accesul auto. Noi acolo am parcat și am plecat pe jos, mai departe, către cetate. Traseul este de 2,5 km. Este și marcat cu punct galben. În mare parte se merge pe un drum forestier iar ultimii 500 de metri se urcă puțin. Per total este un traseu foarte ușor.
Istoria Cetății Zânelor
Cetatea Zânelor, cum mai este denumită fortificația dacică de la marginea orașului Covasna, de pe dealul Florilor Voinesti, este, poate cel mai important obiectiv istoric al zonei. Neexistând foarte multe date istorice despre această fortificație, în jurul acesteia s-au creat tot felul de mituri și legende. Cu zâne, comori și personaje de basm.
Citește și: 10 motive sa nu mergi pe plaja din Vadu
Această cetate datează din secolul 2 î. Hr. Se presupune că fosta cetate a fost dărâmată la porunca lui Burebista și construită alta peste. Cetatea era structurată pe 3 terase și, după cum dovedesc descoperirile arheologice este cea mai mare fortificație dacică din afara Munților Orăștiei descoperită până acum. Faptul că aici au fost găsite o mulțime de vestigii constând în vase de ceramică, arme, bijuterii și monede, dar și un templu închinat divinității, i-a făcut pe specialiști să creadă că a fost un important centru economic al dacilor.
Deși săpăturile arheologice au început înca din anii ’40, cea mai mare parte a zidurilor a fost scoasă la iveală după ce, în 1995, o furtună puternică a dărâmat arborii de pe o întreagă parte de versant.
Despre Cetatea Zânelor s-a mai spus că ar fi legendarul Ranisstorum, locul în care s-a refugiat Decebal după asediul de la Sarmizegetusa, în speranța că va reuși să strângă altă armată. Până acum însă nu există nicio dovadă care să susțină științific o asemenea ipoteză.
Citește și: Ghid complet pentru un concediu în Sulina
În zona de est a Transilvaniei există circa 34 de cetăți dacice, iar cea de la Covasna se apropie cel mai mult de măreţia celor din Munții Orăștiei. E posibil ca înspre una dintre aceste fortăreţe să se fi îndreptat, totuși, Decebal.
Cetatea Zânelor și legende țesute în jurul acesteia
Sunt multe mituri și despre comoara aflată sub zidurile acestei cetăți. Unii spun că aceasta ar aparține dacilor, care ar fi ascuns undeva în cetate un important tezaur. Dupa ce sapaturile arheologice din anii ‘40 au fost stopate, căutătorii de comori, dornici de îmbogățire peste noapte au căutat în lung și în lat comoara, fără a găsi ceva. Partea proastă este însă aceea că au distrus și multe vestigii istorice importante în căutarea acesteia.
Conform spuselor din bătrâni, aici ar fi totuși o comoară, păzită de un cocoș care adoarme o dată la 7 ani, acela fiind singurul moment în care puteai avea acces la comoară. Se spune că un cioban ar fi nimerit acolo fix când dormea cocoșul și de atunci nimeni nu l-a mai văzut. Alte legende spun că această cetate ar fi fost apărată de un șarpe mare. Într-adevar, dacă ne uităm din departare la dealul pe care a fost construită cetatea, datorită celor 3 terase, dă impresia că o uriașă reptilă stă încolăcită în jurul lui.
Tot o legendă spune că aici ar fi locuit Ileana Cosânzeana, cea mai frumoasă dintre pamântence. Și aceasta ar fi ascuns aici o comoară care poate fi găsită doar într-o zi cu soare înainte de sărbătoarea de Sfântu Gheorghe şi doar de al şaptelea copil al unei familii.
Citește și: 5 motive pentru care sa nu vizitezi Amfiteatrul Transilvania
În trecut, de Sântilie, în Valea Zânelor se adunau fetele pentru a-și găsi alesul. Se îmbrăcau de sărbătoare, își luau cele mai frumoase podoabe și începeau să joace într-o horă a ielelor, așteptănd întoarcerea flăcăilor de pe munte, unde erau plecați cu oile. Dacă tinerii se plăceau, iar părinţii se înţelegeau la zestre atunci nunta avea loc în toamna aceluiaşi an. Şi astăzi obiceiul se mai păstrează, dar doar simbolic.
Cu siguranță Cetatea Zânelor merită o vizită. Chiar dacă un ochi neavizat (ca al nostru) nu va observa aproape nimic care să ducă cu gândul la o cetate în adevăratul înțeles al cuvantului, privelistea pe care o avem de sus merita efortul.
