Încă de anul trecut, de când ne-am încercat norocul la pescuit am decis ca în 2020 să ne facem o parte din concediu în Sulina.
Despre Sulina nu putem spune că ştiam foarte multe. De fapt nu prea ştiam mai nimic în afară de faptul că este cea mai vizitată localitate de pe cele 3 braţe ale Dunării. Asta din punct de vedere turistic. Din punct de vedere logistic ştiam că sunt magazine, bancomate, farmacii, restaurante şi cam tot ce ai avea nevoie. Chiar şi punct de primiri urgenţe.
Din două cărţi găsite la cazare am aflat o mulţime de lucruri despre Sulina şi brusc ne-am dat seama că o săptămână nu ne ajunge deloc să explorăm aceasta localitate cu o istorie atât de zbuciumată.
Nu o să vă plictisim cu multe detalii istorice. Menţionăm doar că din punct de vedere al legendelor, Sulina ar exista din antichitate, iar din punct de vedere al istoriei “dovedite şi scrise” documentele semnalează Sulina încă din perioada bizantină. Cele mai multe informații despre localitatea Sulina încep să apară 1700, când turcii aleg drumul apei până la Constantinopol trecând pe brațul Sulina. La 1800, Sulina număra 8722 de suflete fiind formată cosmopolit din români, turci, greci, armeni, evrei, ruși și italieni în egală măsură și numită de scriitorul Jean Bart, fost căpitan al portului Sulina, „Europolis”.
Sulina a căpătat statut de oraș în secolul al XIX-lea, odată cu stabilirea Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari într-un oraș important pentru traficul fluvial european. Palatul Comisiei Europene a Dunării și Farul din Sulina sunt două din monumentele importante ale orașului, datând din anii 1860 și 1870.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, conform informațiilor oferite de Muzeul Farului Comisiei Europene a Dunării, Sulina a fost distrusă în proporție de peste 80% de bombardamentele sovietice.
Cele două cărţi se numesc “„Cheia Dunării împărăteşti – Sulina cea mâlită” şi “Oraşul cu prea puţine muieri de iubit…”. Ambele ale scriitorului gălăţean Tudose Tatu.
Să nu uităm: tot de pe faleză vă puteţi lua şi permisele de acces turistic în Rezervaţia Biosfera Delta Dunării precum şi pe cele de pescuit. Permisul de pescuit este gratuit anul acesta iar cele de acces costa 15 lei pentru o săptămână. Acestea le puteţi cumpăra şi online de AICI.
Citește și: 10 motive să nu mergi pe plaja din Vadu
Noi, deoarece ne-am pus în mişcare din Braşov la ora 7 dimineaţa, într-o sâmbătă, am optat pentru cursa de ora 14:00. Am călătorit cu o barcă cu 16 locuri. Drumul a decurs rapid şi fără probleme. Barca ne mai zdruncina din când în când, la trecerea peste valurile provocate de ambarcaţiunile mai mari decât a noastră.
Cazarea în Sulina.
Cei din Sulina îşi câştigă venitul preponderent din pescuit şi turism. Aşadar ofertele de cazare sunt multe şi pentru toate gusturi sau buzunarele. Noi am avut şansa să testăm o unitate de cazare care încă nu este listata public, dar va fi în curând. Ne’a Cornel (căci aşa îl cheamă pe proprietar) şi-a amenajat în curte un mic colţ de rai, cu smochini, brăduţi şi o grămadă de flori viu colorate. Chiar şi o trestie care seamănă mult cu bambusul am găsit acolo. La început s-a mutat acolo doar cu o rulotă.
Mai târziu a cumpărat patru containere şi le-a utilat cu tot ce trebuie pentru a caza turişti : aer condiţionat, grup sanitar, televizor, etc. Ne-am simţit ca la hotel. Turiştii mai au la dispoziţie şi o bucătărie utilata complet în care îşi pot găti după pofta inimii. Foişorul din curte ne-a făcut şederea acolo mult mai plăcută. Cu siguranţă, dintre toate cazările pe care le-am testat în Delta, aceasta este cea mai confortabilă. Când va fi deschisă publicului larg vă vom da de ştire. Până atunci însă vă recomandăm cazările de AICI (este chiar lângă plajă dar puțin mai departe de magazine) şi de AICI(este chiar in centru).
Ce mâncăm într-un concediu în Sulina?
Mai toate unităţile de cazare vă oferă acces la bucătărie. Excepţie fac hotelurile. Aşadar noi ne-am cumpărat cele trebuincioase de la magazinele din zonă şi ne-am gătit singuri. Preţurile sunt la fel ca la orice supermarket normal. Vă sfătuim însă că după fiecare sesiune de cumpărături să verificaţi bonul fiscal. Nouă ni s-a întâmplat, de câteva ori chiar, să ne trezim cu produse în plus pe bon. Situaţiile s-au remediat însă repede când le-am atras atenţia. Atât de repede încât ne-am gândit că este o practică obișnuită.
Dacă vreţi să mâncaţi “în oraş” aveţi câteva restaurante la dispoziţie. Sfatul nostru este să verificaţi recenziile înainte (și pe Google, și pe Facebook). Am avut neşansa să dăm peste chelneri aroganţi, zeflemitori sau chiar nesimţiţi. Ni s-a întâmplat să fim ridicaţi de două ori de la o masă la care tot ei ne aşezaseră pe motiv că era rezervată.
În altă parte după ce rezervasem masa în prealabil am avut surpriza să constatăm , o dată ajunşi acolo, că masa la care ne-a aşezat nici nu exista în planul terasei, ci o puseseră doar din dorinţa de a mai câştiga ceva bani în plus şi de a nu pierde nişte turişti. Mai pe scurt, masa era aşezată într-o zonă unde nu există deloc lumină şi am fost nevoiţi să mâncăm la lumina telefoanelor. Şi este poate cea mai cocheta terasa din zonă. Cu muzica live, şi o atmosferă mediteraneană. După acest incident am remarcat că nota lor data de turişti era de 2.8 din 5.
Evident că sunt şi localuri cărora nu am avut ce să le reproşăm. Servire şi conduita impecabilă.
Mâncarea a fost bună peste tot, chiar şi unde am avut incidentele mai sus menţionate. Dar acest aspect este unul subiectiv. Oricum nouă ne-a plăcut. Preparatele din peste merită din plin.
Plaja şi marea.
Din Sulina la plajă puteți merge cu microbuzele care circulă până târziu în noapte (3 lei/om), cu taxiul sau pe jos. Distanța dintre localitate și plajă este de aproximativ 2,5 km. Deci cam o jumătate de oră de mers.
Plajă de la Sulina concurează la titlul de “plajă cu cel mai fin nisip din România”. Din punctul nostru de vedere nu o depăşeşte pe cea de la Sfântu Gheorghe. Altfel mai mult de jumătate din plajă este neamenajată, sălbatică. Unde se termină drumul care vine din oraş se găsesc câteva terase şi puncte de unde vă puteţi cumpăra mâncare şi băutură. Mai departe de acestea, chiar pe malul mării veţi găsi umbreluţe şi şezlonguri pentru care veţi plăti 15 lei pe zi. De la barurile de pe plajă vă puteţi cumpăra o cafea cu 7 lei, un suc la 0,5l cu 6 lei şi o bere cu preţuri începând de la 6 lei. Marea este ideală. Puteţi intra mai mult de 50 de metri fără să vă acopere sau să vă aflaţi în pericol. De menţionat că nu există geamandura sau salvamari.
Cât am stat noi am prins doar mare liniştită, fără valuri mari. Am ales porţiunea de plajă din dreapta teraselor. În stânga, spre far, din câte am înţeles este şi o plajă de nudişti. Nu uitaţi să vă luaţi loţiunea de protecţie solară şi apă la voi. Ca şi aglomeraţie nu se compară cu staţiunile consacrate de pe litoral. Cu toate că, din câte am înţeles de la localnici anul acesta este unul dintre cei mai aglomeraţi.
Situaţia actuală reprezentată de riscul de a părăsi ţara pentru concedii explica şi de ce. Cu toate acestea nu am simţit că ne este afectată intimitatea în vreun fel. Între locul unde am stat noi şi vecini fiind o distanţă apreciabilă. În dreptul şezlongurilor şi umbreluţelor într-adevăr era mai aglomerat. Dar este o chestie de gusturi până la urmă. Menţionăm însă că pentru a lua o porţie de hamsii prăjite (slăbiciunea noastră) am avut de aşteptat destul de mult. Sâmbăta se organizează discotecă pe plajă. Nu știm ce și cum pentru ca noi nu am fost.
Citește și: Cu cortul la mare: Unde avem voie sa campam si unde ne este interzis.
Am prins şi zile cu apă limpede, motiv datorită căruia am reuşit să vedem şi chiar să prindem o mulţime de peşti şi crustacee de la pui de calcan, zargani, stavrizi, rândunica de mare la creveţi şi crabi. Iar în tufişurile din spatele plajei, printre vaci, puteţi găsi o mulţime de cochilii de rapane.
Deşi plaja este curată (în mare) de fiecare dată când plecăm spre cazare şi ne duceam resturile la coşul de gunoi, mai adunăm şi plasticul găsit în drum. Şi am văzut că şi alţii ne urmau exemplu. Acest lucru nu poate decât să ne bucure.
Ce putem să facem într-un concediu în Sulina
Aici activităţile pe care le putem desfăşura în afară de mersul la plajă sunt relativ limitate şi concentrate în jurul canalelor navigabile de lângă oraş. Am spus relativ limitate pentru că nu ştim ce aşteptări aveţi sau ce ați vrea să faceți într-un concediu în Sulina Dacă de exemplu vreţi să închiriaţi ATV-uri, jetski-uri sau altele de gen nu le veţi găsi. Administraţia Biosferei, din câte am înţeles, interzice astfel de activităţi de agrement. Veţi găsi totuşi biciclete de închiriat de la 25 lei/zi sau 5 lei/oră.
Există și o expoziție în curtea unui localnic pe care vă sfătuim călduros să o vizitați. Expoziția se numește ”Sulina Veche” iar biletul este sub formă de donație. Mai multe detalii găsiți în imaginea de mai jos.
În schimb, cele mai populare sunt plimbările cu barca. Ofertele sunt multe și îi îmbie pe cei care aleg sa-și petreacă un concediu în Sulina. Puteţi alege să mergeţi pe lacurile din jur, să vedeţi Pădurea Letea, să mergeţi în Sfantu-Gheorghe sau să mergeţi să vedeţi apusul de lângă insula Ka (sau insula păsărilor) aflată la 8 km în larg, în prelungirea punctului de vărsare în mare a braţului Sulina. Veţi putea vedea doar jumătate din insulă pentru simplu motiv ca cealaltă jumătate este a Ucrainei. Aveţi posibilitatea să mergeţi la sesiuni de bird wathching.
Noi am optat pentru o excursie în Pădurea Letea pentru care am plătit 150 de lei de persoană. De fapt a fost mai mult un tur compus din călătoria cu barca dus-întors, safari în Pădurea Letea şi o masă tradiţională la un localnic. Drumul cu barca a costat 60 de lei. Am mers pe canalul de legătură cu localitatea Letea şi ne-am întors prin Golful Musura. Am văzut atât pelicani cât şi Ucraina (în depărtare).
Vremea nu a ţinut deloc cu noi. O ploaie destul de persistenta (singura zi în care a plouat dealtfel) care amintea mai mult de una de toamnă decât de una specifică lunii august ne-a cam dat bătăi de cap. Cel puţin în barcă, pentru că, deşi era acoperită, ploaia tot bătea din lateral. Asta pentru noi, care am stat mai în spate. Cei din faţă au ajuns în Letea…ciuciulete. Mno…aşa e în Delta când plouă, ni s-a spus.
Planul iniţial era să vedem Pădurea Letea din căruţe. Dar vremea nefavorabilă ne-a făcut să optăm pentru maşini. Cu căruţa costa 20 de lei. Pentru maşini am mai scos 5 lei în plus din buzunar. Maşinile erau nişte utilitare gen Iveco cu bena adaptată pentru transport persoane (acoperiş şi bănci din lemn pe care să putem sta). Într-o maşină intrau lejer vreo 30 de oameni. Am mers destul de mult până am ajuns la intrarea în Pădurea Letea.
Acolo am plătit o altă taxa de 5 lei pentru a intra în aria strict protejată a pădurii. Şoferii maşinilor sunt şi ghizi. Unii sunt mai pregătiţi şi îţi vor poveştii pe îndelete o grămadă de lucruri utile în timp ce alţii îţi vor spune strictul necesar. Noi am avut parte de ultima variantă. Aşa că am tras cu urechea la un ghid mai vorbăreţ.
De menţionat faptul că trebuie să fiţi cu ochii pe soferul-ghid pentru a şti unde vă este grupul cu care aţi venit în maşină. Al nostru, cumva, a reuşit să se facă nevăzut cu câţiva oameni. Ceilalţi am rămas cam dezorientaţi neştiind în ce direcţie să mergem. Până la urma l-am identificat. Era hăt departe. În pădure am intrat până la grindurile aflate la aproximativ 1,5 km. Am aflat că ele reprezintă cea mai înaltă altitudine din toată Biosfera: 12 metri. În afară de vegetaţia specifică am găsit liane, din acelea pe care se dădea Tarzan.
Citește și: Romania Nestiuta – 9 Motive sa vizitezi localitatea Praid
De acolo ne-am urcat în maşini şi am plecat spre un alt punct al pădurii unde erau foarte mulţi stejari seculari. Şi, ca în orice judeţ şi acolo era un stejar vechi de 500 de ani. Ca faună am văzut o mulţime de dumbrăvence (păsări rudă cu cioară), un şacal – aşa ne-a spus ghidul (noi încă nu suntem siguri că nu era vulpe) şi câţiva cai despre care am presupus că fac parte din hergheliile vestite de cai sălbatici din Pădurea Letea. De aici am plecat direct în sat unde ne aştepta masa tradiţională. Nu vă gândiţi că era vorba de vreun restaurant sau local. Pur şi simplu omul avea nişte mese puse în curte sub un acoperiş. Imaginaţi-vă sau amintiţi-vă cum se făceau în trecut nunţile la ţară. Sau pomenile… Acelaşi tip de organizare.
Pentru 60 de lei de persoana am primit un borş de peşte, cartofi cu peşte la cuptor iar la desert nişte gogoşi tare bune şi pufoase. Şi preparatele din peste au fost bune. Băuturile nu sunt incluse în preţul mesei dar nu sunt scumpe. O carafă de vin la 1l costa 16 lei, 100 ml de ţuică – 4 lei, iar un Pepsi la 0,5l 6 lei.
Citește și: 5 motive pentru care sa nu vizitezi Amfiteatrul Transilvania
Acesta a fost turul pe care l-am ales noi. Dacă a meritat? MMM…ţinând cont că suntem destul de obişnuiţi cu experienţele “wildlife” să le spunem (şi le practicăm foarte des), nu ne-a dat pe spate.Ne-am bucurat că am văzut pădurea Letea – era pe lista noastră de obiective. Dar cu siguranţă pentru cineva care nu este obişnuit cu ieşitul în natura poate reprezenta o experienţă faina pentru un concediu în Sulina.
Amatorii de pescuit au la dispoziţie canalele din jurul oraşului sau posibilitatea de a vorbi cu localnicii să îi ducă într-un anumit punct dimineaţa şi să vină după ei seara. Noi am ales să ieşim la spining dar fără succes. Mai multă satisfacţie am avut când am pescuit de pe ponton direct în braţul principal.
Concluzii după un concediu în Sulina
Un concediu în Sulina merită din plin. Localitatea este plină de istorie, peisaje minunate şi are şi o plajă faina. Aşadar, faptul că am ales să ne petrecem acest concediu în Sulina a fost o idee bună. Este diferit de litoral. Are un farmec aparte, acela de mare-delta, pe care doar în Sfântu Gheorghe l-am mai întâlnit. Iar apusurile văzute de pe faleză sunt tare faine. Dacă aveţi alte întrebări nu ezitaţi să ne contactaţi, fie pe site, fie pe pagina noastră de Facebook. Şi suntem curioşi…voi ce altceva aţi făcut şi aţi recomanda în Sulina?
